Surmont MTB Maraton Azuga 2012

Mi-a fost dat sa particip duminica trecuta la Surmont MTB Maraton Azuga, unul dintre concursurile pe doua roti cu pedale care au prins foarte bine atat la ciclistii amatori cat si la cei profesionisti. Numarul concurentilor a crescut constant incepand cu debutul din 2010 si anul asta m-am regasit si eu pe grila de start, impreuna cu colegul meu Mircea Baciu. Pentru mine a fost primul concurs serios, Mircea a mai participat la cateva dar amandoi am decis sa participam la traseul scurt (24 Km).
Ne-am prezentat in Azuga de sambata ca sa mai facem o plimbare, un antrenament scurt si sa asistam la programul oferit de organizatori. Partea cu antrenamentul, pe cat de interesant suna, pe atat de repede a zburat din plan. Dupa o masa copioasa de pranz, numai de 24 km de urcat pe munte la 30 de grade caldura nu aveam chef. Mi-a sunat mai bine ideea unei beri reci cu lamaie, savurate la umbra si apoi o leneveala asa ca am facut cale intoarsa.
Seara ne-am intors la locul organizarii concursului pentru un foc de tabara si cateva filmari competitiile anterioare.
Si vine si ziua de duminica. Deschid ochii si vad pe fereastra ca afara era cam intunecat. Am observat ca era doar 5:30. Daca tot m-am trezit, hai sa ies sa alerg putin de incalzire mi-am zis...dar lasa ca m-am culcat la loc. La 7:30 m-am ridicat din pat, l-am contactat pe Mircea, am iesit sa mancam si apoi am plecat spre locul startului.
Acolo eram printre primii. S-a incercat oarecum respectarea regulilor privitoare la formarea grilei, adica pozitia la start se ocupa in ordinea sosirii dar evident asa ceva nu a fost posibil. Nu am nicio problema ca cei buni sa plece din fata dar am o mare problema daca esti o bestie nesimtita. Daca stii ca se pleaca in ordinea sosirii pe grila si ai pretentia sa pleci din linia intai pentru ca te-ai uitat la turul Frantei cu o seara in urma si ai impresia ca o sa ia foc pamantul sub tine, atunci pun-te primul la start si nu mai zice "pardon", "pardon", "imi dai si mie voie", deranjand 100 de oameni , inclusiv pe mine, inghesuiti ca sardinele, doar pentru ca esti tu "picior de fier" si ai stat sa ciufulesti ursoaica in padure pana in ultima clipa. In fine, la startul propriuzis, ne aflam undeva in pluton, asteptand cuvintele eliberatoare de emotii.

S-a dat startul, toata lumea a trecut peste covorasul care detecta cipul de pe bicicleta si am pornit prudent pe traseu cu intentia de a depasi acolo unde se poate ca inghesuiala era mare. Nu parcurgem nici 50 m ca unei domnisoare mai emotionate i-a tras cineva pamantul de sub roti si a cazut in mijlocul plutonului,chiar in fata lui Mircea care a trebuit sa opreasca pentru a putea ocoli, fara sa se fii mers cu viteza, fara sa fie vreo groapa, fara sa bata vantul, fara nimic. Prietenul ei care o insotea in competitie, s-a gandit sa fie ceva mai inteligent si s-a oprit brusc in dreptul ei ca sa vada daca e ok, in conditiile in care din spate venea o turma de biciclisti. M-am oprit si eu si am asteptat momentul prielnic pentru a-l depasi, cu cateva mici injectii ironice pe care i le-am adresat.
La scurt timp dupa, lucrurile s-au mai calmat, plutonul s-a mai rasfirat si deja se putea merge fara grija bulucului. Am incercat sa merg langa Mircea dar ritmul lui era ceva mai sustinut decat al meu asa ca am ramas la planul initial care prevedea un consum moderat de energie pana la catararea spre Susai, asta ca sa pot sa urc si panta. Urmatorii 12 km am mers constant pastrandu-mi cadenta, cu niste junghiuri in spate care imi cam taiau rasuflarea dar peste care am trecut. Mai depaseam unul, doi biciclisti, mai vedeam o fatuca abandonata pe margine, mai trecea in viteza cate un "picior de fier" care a ciufulit si el ursoaica inainte de start dar apoi a avut bunul simt de a se aseza unde i-a fost randul... si am ajuns la urcare. Foaia mica, pinionul 4 si da-i si ia-o marunt. Nu prea imi parea ca fac mari progrese dar erau destui care impingeau bicicleta si ma apropiam destul de repede de ei. Asta mi-a dat motivatia necesara sa continui. Cele 105 kile pe care le posed, imi limitau viteza extraordinara pe care o aveam in urcare:)). O doamna draguta care facea poze, mi-a spus sa zambesc ca gafaitul nu iese in poza, doar zambetul. La un moment dat trec si pe langa Mircea iar cu vreo 100m inainte de punctul de alimentare din varful urcarii, ma dau jos si imping si eu putin ca nu mai dadeam mult randament.
Beau o gura de apa acolo, ceea ce nu prea facusem pe traseu si plec mai departe. De acum stiam ca totul e mai simplu. Urma coborarea si conta mai mult tehnica decat forta si efortul depus. Viteza cat se poate de mare, am incercat sa folosesc frana cat mai putin posibil si am depasit vreo 5 adversari pe coborare. Bolovanii erau destul de mari pe unele portiuni incat imi era teama ca se va rupe bicicleta. N-a avut nici pe naiba, doar lantul care mi-a sarit de 2 ori si atunci cand m-am dat jos nu mai puteam sa ma opresc din tremurat la cat de rau am fost zguduit. Am ajuns la finish, miam primit medalia pentru cei care au terminat si am baut un fresh ca eram absolut epuizat. Nu prea mai eram atent la ce se intampla in jurul meu dar am aflat apoi ca am terminat pe locul 39. Timp final 1:21:57. Mircea a terminat pe 44 , la aproximativ 2 minute distanta.

Una peste alta, organizare foarte buna, concurs foarte frumos, distractie si recreere. Astept editia de anul urmator unde o sa-mi propun si un obiectiv, acum ca stiu unde ma aflu.



 .

Curatenia de primavara

A venit si vremea frumoasa pe anul asta si am inceput sa scot bicicleta la inaintare. Cum anul trecut am parcurs destui kilometri, am adunat si vreo cateva kilograme de mizerie pe cadru si prin toate angrenajele bicicletei, desi am mai avut tentative de curatare superficiala macar asupra lantului.
Asa ca am avut doua variante: sa duc bicicleta la un service sa o curete si sa o regleze in schimbul a minim 100 de lei sau sa fac operatiunea personal. Am ales a doua varianta, mi-am achizitionat o presa de lant si m-am apucat de treaba.
In general, toata lumea cred ca are tragere de inima cand vine vorba de un mic reglaj la bicicleta, de o stergere de praf. Cand planifici o curatare mai cu simt de raspundere, trebuie sa fii sigur ca tragerea de inima va disparea foarte repede cand ai sa vezi ca murdaria nu conteneste sa tot apara cu toate ca tu cureti peste tot. Asadar daca stai la bloc, pentru "Operatiunea Monstrul" ai nevoie de mult timp, de un balcon si o baie pe care sa le murdaresti putin de ulei si noroi.
Incep prin a suspenda bicicleta printr-o improvizatie inventie proprie, dupa care demontez rotile si ma apuc sa desfac lantul. Desi presa este una ieftina, nu mi-a dat nicio bataie de cap si a mers ca unsa.

Dupa ce am desfacut lantul, m-am asigurat ca nu pierd elementele din zaua desfacuta si am legat-o cu o sarma. Boltul ce prinde zaua nu prebuie indepartat de tot, doar cat sa permita desfacerea lantului.

Lantul l-am introdus in diluant si l-am lasat aproximativ o ora dupa care l-am scos, l-am spalat cu apa cu detergent in timp ce l-am frecat cu peria prin toate zalele.

 Am scos apoi cablul de la schimbatorul spate si am desfacut cele doua rotite care macinau nisip in interior cand se invarteau. M-am ocupat intai de schimbator si de arcul din interior care se lafaia in noroi. L-am curatat cu detergent, frecand cu o perie in exterior si cu jet de apa in interior.

Apoi m-am ocupat si de rotite. Le-am indepartat mizeria din interior si am curatat capacelele si cilindrul.

Dupa curatarea schimbatorului, mi-am adus aminte de culoarea si desenele care le avea initial, inainte de a se umple de uleiuri si pamanturi de toate felurile.

Am inceput apoi asamblarea, nu inainte de a unge fiecare incheietura, rotitele si arcul din interior.

Urmeaza sa sterg foile si cadrul bicicletei. Nemaiavand rotile, lantul si schimbatorul pe bicicleta, a fost destul de usor de curatat. Am inceput cu foile. Am scos aparatoarea montata pe ele apoi am turnat o solutie compusa din apa cu dero si alte degresante pe care le-am gasit prin casa. Dupa ce am inmuiat mizeria bine, am frecat foile cu o perie mica, sa incapa prin spatiile inguste

A urmat si stergerea cadrului, mai ales ca au sarit multi stropi de la curatarea foilor. Chiar daca iti vine sa dai cu carpa pe unde vezi mizeria mai mare, e indicat sa incepi de sus in jos ca sa nu se prelinga mizerie pe locurile curatate.

Au ramas doar rotile pe care le-am bagat in cada si din nou cu peria, dero si jetul te apa le-am dat luciul.

Si la pinioane uitasem ca mai au si un scris pe ele si nu sunt chiar negre toate. se poate vedea diferenta dupa spalare.

Ma apuc sa montez rotile, nu inainte de a baga putin ulei pe langa toate ansamblele butucilor.

Urmeaza sa pun lantul.

Dupa ce il trec prin toate orificiile necesare, leg schimbatorul spate ca sa nu imi intinda lantul si sa-l pot prinde la loc.

Iau din nou presa si la inchidere e putin mai complicat decat la deschidere pentru ca boltul ce inchide zaua trebuie sa fie in line cu presa si cuiul care il impinge la loc, altfel riscam sa stric zaua lantului.

Zaua trebuie impinsa pana ajunge la nivel cu celelalte si cam asa ar trebui sa arate. La o viitoare desfacere a lantului, e indicat sa se desfaca alta za.

Bineintele, m-am ocupat si de elementul cel mai important...protectia cadrului.

Bicicleta e gata pentru plimbarile din vara asta. Am scos-o la un drive test si deja se simte diferenta.